duminică, 8 noiembrie 2009

Coralii sunt in pericol!

Marea Barieră de Corali are cea mai mică rată de creştere din ultimii 400 de ani Rata de creştere a coralilor din Marea Barieră a Australiei este cea mai mică din ultimii 400 de ani, acesta fiind un semn tulburător al sănătăţii oceanelor, au atenţionat cercetătorii. Acest lucru ar putea ameninţa o varietate de ecosisteme marine care se bazează pe recife. Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif coraligen din lume şi, precum alte recife din lume, este ameninţat de schimbarea climatică şi de poluare. O echipă de la Australian Institute of Marine Science a studiat 328 de colonii de corali din 69 de recife şi a descoperit că procesul calcifierii, ce le dă coralilor rezistenţă şi structură, a scăzut cu 13,3% din 1990. La această rată, procesul de construcţie a recifului se poate opri în 2035, cauzând distrugerea Marei Bariere, informează Daily Telegrpah. "Recifele vor începe să se spargă, vor fi asuprite de alge. Reciful va mai exista, dar va fi foarte diferit de ceea ce există acum şi nu va mai fi atât de divers", a declarat liderul cercetătorilor Glen De'ath. Distrugerea Barierei va avea un efect devastator asupra peştilor şi vietăţilor marine care folosesc grădinile acvatice drept adăpost sau creşe. Recifele de corali sunt structuri marine delicate, alcătuite din animale micuţe denumite polipi corali. Ei protejează coastele, furnizând hrană pentru milioane de oameni, atrăgând turişti şi fiind o sursă incredibilă pentru medicamente împotriva cancerului sau a altor boli. "Aceste organisme sunt esenţiale pentru formarea şi funcţionarea ecosistemelor", au subliniat cercetătorii în revista Science.Echipa dă vina pentru încetinirea ratei de creştere a coralilor pe o combinaţie a încălzirii globale cu nivelul acidităţii oceanului şi scăderea conţinutului de carbonaţi din apa de mare. "Verificarea cauzelor acestui declin ar trebui să fie prioritară", au adăugat cercetătorii. Coralii acoperă aproape 400.000 de kilometri pătraţi din fundul oceanelor tropicale, dar au nevoie de lumina soarelui, de ape calde şi de un nivel ridicat de carbonaţi pentru a trăi fără probleme. Cei mai mulţi corali se găsec în Marea Barieră din Australia, o colecţie de 2.900 de recife, pe o întindere de 2.100km, în lungul coastei de nord-est a continentului, într-un parc marin de mărimea Germaniei.


Impactul turismului asupra coralilor din Mauritius

Autorităţile de turism din insula Mauritius au fost avertizate de către oamenii de ştiinţă că dacă îşi vor atinge ţintele turistice, coralii ar putea dispărea. Din cauza ameninţării liberalizării comerţului din sectorul textilelor şi a zaharului, Mauritius promovează turismul cu o ţintă de două milioane de turişti anual, faţă de 900.000, cât a fost în 2007. Oamenii de ştiinţă sunt ingrijoraţi de acest nou plan.”Prea multi turişti vor aduce insula la un nivel nesustenabil”, a declarat, pentru Reuters, oceanograful Vasse Kauppaymuthoo. Insula este faimoasă pentru plajele fine, apele tropicale şi lagunele turcoaz care sunt protejate de corali. Agricultura, pescuitul şi alte activităţi umane au adus daune recifelor timp de sute de ani. Acum cercetătorii se tem că apele mai calde din ultima vreme şi activităţile turistice intensive vor avea un efect mai mare asupra coralilor de calitate, care sunt şi aşa puţini. “Dezvoltarea umană şi a turismului din jurul insulei devine din ce în ce mai ameninţătoare pentru corali, din cauza numărului mare de hoteluri care poluează zona”, a mai arătat Kauppaymuthoo. Acesta a mai spus ca a participat la un studiu oficial care a concluzionat că Mauritius, chiar şi cu un management adecvat, nu poate gazdui mai mult de 750.000 de turişti. Mauritius,corali Câmpuri de trestie de zahar, hoteluri şi un aeroport internaţional încercuiesc parcul marin Blue Bay, care se spune ca găzduieste cei mai buni corali din Mauritius. Concluzia unui raport publicat de WWF , în conferinţa mondiala despre Oceane este fără apel:Schimarea climei şi poluarea riscă, să distrugă recifurile de corali şi ameninţă 80% din resursele acvatice în Asia de sud-est. Cu ocazia conferinţei mondiale despre oceane ,care s-a ţinut saptamana trecuta la Manado în Indonezia , organizaţia mediului WWF a publicat un raport despre impactul schimbării de climă din regiunea Triunghiului de corali , în Asia de sud-est , care reprezintă 1% din suprafaţa planetei. Aceasta zona, care acopera 6 ţări din sud-estul Asiei şi din Pacific ( Indonezia ,Filipine ,Malaezia , Noua-Guinee, Insulele Salomn şi Timor ) adăpostesc 30% din totalitatea recifurilor de corali din lume ,76% de corali ce construiesc recifurile , şi mai mult de 35% de specii de peşti de recif.Este de asemenea ,principală zona de reproducere a tonului . După WWF , 40% din recifurile coraliene şi amestecul de plante au disparut deja ,în decursul a 40 de ani . Defrişarea , degradarea calităţii apei ,dar şi poluarea ,exploatarea peştelui , au avut un impact considerabil asupra acestor ecosisteme vitale ,ameninţând numeroase comunităti şi activităi în sânul Triunghiului de corali. Ameninţarea climatică Daăa nu se vor lua măsuri urgenţe pentru a lupta împotriva încălzirii , a avertizat WWF ,decolorarea coralilor legată schimbării climatice, aciditatea marilor corespunzătoare creşterii emisiilor de dioxid de carbon şi altitudinea nivelului mării ,riscă să facă să dispară total ,recifurile de corali, de aici la sfâşitul secolului şi să compromită supravieţuirea de 30 pana la 50 % de specii de pesti care se adapostesc. Plus ajungerea gravă la biodiversitate ,dispariţia recifurilor vor duce la caderea 80% a resurselor de hrană din regiune.100 de milioane de persone care “trăiesc” din mare ,în Asia de sud-est ,riscă sa-şi piarda mijloacele se subzistenţă.O asemenea dispariţie , ar putea provoca schimbul forţat al zecilor de milioane de locuitori ai coastei spre regiunile urbane şi tarile ca Australia şi Noua Zeelanda ,subliniază ONG. După 7 luni de la Conferinta Naţiunilor Unite despre clima din Copenhaga(Danemarca) ,care trebuie să conducă la un nou tratat post-kyoto ,WWF cheamă ţările să reducă de la 30 la 40 % emisiile de dioxid de carbon ,fără de care o criza majoră se va developa ,a prevenit ONG.Organizaţia face apel şi la statele limitate ,să reducă poluarea şi să limiteze pescuitul intensiv. “Daca vom continua să exploatăm resursele ,va exista mereu o ameninţare” ,a declarat Richard Leck de la WWF. Consolidarea protecţiei triunghiului In această perspectivă , şefii guvernului din Filipine , din Malaezia ,din Noua-Guinee ,din Timorul de est si din Insula Solomon reuniţi pentru primul summit al iniţiativei Triunghiului de corali la Manado ,s-au angajat la 15 mai să consolideze protecţia triunghiului de corali.Lupta împotriva pescuitului ilegal şi amplasamentul zonelor marine protejate ,figreaza printre angajamentele luate. Si Indonezia a anunţat crearea unui “sanctuar” de 3,9 miliane de hectare, în marea Savu ,în sudul ţării. Susţinut financiar de ONG ,de corpurile internaţionale şi de tarile străine ca Australia ,planul ITC are ca obieciv să consacreze 20 % de zone de coasta din Triunghi ,în zonele maritime protejate ,unde pescuitul va fii reglementat. Să ne amintim ca dupa Centrul de cercetare a coralilor din Universitatea James Cook ,în Australia ,mai mult de două recifuri de corali vor fi ameninţate de impactul dezvoltării economice şi a climatului. In jur de 4000 de specii de peşti trăiesc în sau primul recif de corali ,aducând o sursa de subzistenţă importantă la vreo 200 de milioane de persoane prin lume

Terra, în pericol de a-şi pierde coralii

Peste 20% dintre coralii de Pământ au disparut fără a mai putea fi înlocuiţi, iar pericolul care planează asupra recifelor rămase este extrem de mare, se arată într-un studiu al Internaţional Union for Conservation of Nature (IUCN), citat de CNN. Cercetători din 15 state şi-au adus contribuţia la realizarea studiului care cuprinde evoluţia şi dispariţia unor uriaşe părţi din recifele de corali din oceanele lumii în ultimii 20 de ani. „Nu este vorba doar de schimbările climatice care cresc temperatura apelor şi care măresc aciditatea mărilor şi oceanelor. In cele mai multe dintre zonele afectate, vinovate sunt poluarea, pescuitul intensiv şi speciile invazive, toate aceste fiind rezultate 100% ale interventiei umane”, afirma Olof Linden, biolog în cadrul Universitatii din Malmo, Suedia. Oamenii de stiinţă trag, totodata, un semnal de alarma cu privire la efectele devastatoare pe care la are posibilă dispariţie a coralilor. „Mai mult de 500 de milioane de oameni care trăiesc în zonele de coasta vor avea de suferit de pe urma distrugerii necontrolate a recifelor de corali. Dacă nu luam măsuri imediate, toţi coralii vor fi doar o amintire pana in 2050”, susţine acelaşi Olof Linden. Coralii reprezintă o importantă sursă de hrană, prin speciile pe care le atrag, pentru aproape o jumătate de miliard de oameni. In acelaşi timp, ei reprezintă o importantă barieră în calea valurilor uriaşe produse de furtuni.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Stocarea deşeurilor industriale



Gestiunea deşeurilor industriale produse constă în valorificare (reciclare), stocare, depozitare finală, încinerare. Ponderea acestor opţiuni este în medie aproximativ aceeaşi în fiecare an:

  • depozitare 81,0%
  • valorificare 15,0%
  • stocare temporară 3,3%
  • încinerare 0,7%.

La sfarşitul anului 1999 se găseau în stoc în cadrul unitaţilor economice producatoare de deşeuri, peste 18 milioane tone de deşeuri.


Suprafeţe totale de teren ocupate cu deşeuri industriale


Depozitarea deşeurilor pe teren descoperit reprezintă calea cea mai importantă pentru eliminarea deşeurilor industriale în Romania, peste 80% din deşeurile generate fiind depozitate în fiecare an. Astfel, în decursul anilor, s-a acumulat o cantitate foarte mare de deşeuri în depozitele existente.

In prezent, în Romania sunt înregistrate 951 depozite industriale care ocupa peste 11000 ha.

Cele mai numeroase depozite de deşeuri industriale (354) sunt simple (de obicei, platforme betonate); de asemenea, există un numar mare de halde de steril minier (251) şi iazuri de decantare/bataluri (209). Cea mai mare parte a depozitelor industriale (aproximativ 76%) ocupă suprafete relativ mici de teren (pana in 5 ha).

Tabelul 7.1 prezintă situaţia depozitelor de deşeuri industriale, pe categorii precum şi suprafeţele ocupate.


Tabel 7.1. Situatia depozitelor de deşeuri industriale

Depozite industriale

Iazuri de decantare

Halde de steril

Halde de zgură şi cenuşă

Depozite simple

Depozite subterane

Total

Număr

209

251

108

354

29

951

Suprafaţa ocupată (ha)

2466

5932

2823

748

17

11986


(Date furnizate de MAPM)

Doar 30% din depozitele industriale deţin autorizaţie de funcţionare. Restul funcţioneaza fără autorizaţie, deşi multe dintre acestea sunt amplasate necorespunzator şi nu sunt depozite controlate. De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt amplasate intravilan, iar 6% din depozitele industriale sunt amplasate pe malul unor cursuri de apă. Doar 60% din depozite sunt în afara localităţilor (figura 7.2).

Din totalul depozitelor de deşeuri industriale, cel puţin 50 nu dispun de nici un fel de amenajare pentru protecţia mediului, iar cele mai multe sunt doar împrejmuite. Unele dintre depozite au una sau mai multe amenajări speciale (impermeabilizare, drenuri, canal de gardă, foraj de monitorizare), dar foarte puţine dispun de toate amenajările astfel încât să îndeplinească condiţiile necesare pentru protecţia calitaţii mediului.

Haldele de zgură şi cenuşă de termocentrală sunt depozitele cu cele mai numeroase amenajări: impermeabilizare cu substrat mineral, sistem de drenuri pentru colectarea levigatului, diguri pentru stabilitate, foraje de urmărire a apei freatice, sisteme de stropire a suprafeţei. De asemenea, există unele depozite de deşeuri chimice şi metalurgice, pături de uscare sau bătaluri pentru diferite tipuri de nămoluri, care sunt proiectate cu amenajări pentru protecţia apelor.

In anul 1999 au fost înregistrate 83 depozite industriale pentru deşeuri periculoase în 30 de judeţe, ocupând o suprafaţă totală de aproximativ 450 ha.

Judeţele cu cele mai numeroase depozite de deşeuri industriale periculoase sunt: Prahova (7 depozite), Alba, Argeş şi Vaslui (cate 6 depozite) şi Timiş (5 depozite).


Cele mai mari suprafeţe sunt ocupate de următoarele depozite de deşeuri periculoase:

  • iazurile de decantare de la Uzinele Sodice Govora (168 ha)
  • halda de zgura/cenusă de la Sidex Galaţi (100 ha)

  • depozitul industrial Turnu Tr. Magurele (62,3 ha)
  • iazurile de decantare de la Doljchim Craiova (15,8 ha).


Investiţii în tehnologii si proiecte de neutralizare si eliminare a deşeurilor industriale si urbane



Din datele statistice referitoare la cheltuielile pentru protecţia mediului* rezultă faptul că 30% din aceste fonduri au fost cheltuite in cursul anului 1999 de catre agenţii economici şi administraţiile publice pentru lucrări de combatere a poluării datorate deşeurilor. Tabelul de mai jos prezintă succint aceste date la nivel naţional:

Natura cheltuielii Suma (mii lei) cheltuieli pentru protecţia mediului 7.981.991 cheltuieli pentru combaterea poluării 7.166.730 cheltuieli pentru deşeuri 2.397.383 din care, investiţii 528.644

*date din ancheta statistică pentru 1999 pentru cheltuieli de protectţa mediului (sursa: INSSE) Impactul depozitelor de deşeuri industriale si urbane asupra mediului în general, ca urmare a lipsei de amenajări si a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se numară printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică. Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri oraşeneşti şi industriale,în ordinea în care sunt percepute de populaţie, sunt:
modificări de peisaj şi disconfort vizual;  poluarea aerului;  poluarea apelor de suprafaţă;  modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor ale terenurilor învecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de evidentă în zona depozitelor orăşenesti actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule şi acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versanţii depozitelor aflate în apropierea apelor de suprafaţă contribuie la poluarea acestora cu substanţe organice şi suspensii. Depozitele neîmpermeabilizate de deşeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor subterane cu nitraţi si nitriţi, dar si cu alte elemente poluante. Atât exfiltratţile din depozite, cât şi apele scurse pe versanţi influenţează calitatea solurilor inconjurătoare, fapt ce se repercutează asupra folosinţei acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se intinde pe durata a cel putin două generaţii dacă se insumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică si postmonitorizare (15-20 ani). în termeni de biodiversitate, un depozit de deşeuri inseamnă eliminarea de pe suprafaţa afectată acestei folosinţe a unui număr de 30-300 specii/ha, fară a considera si populaţia microbiologică a solului. în plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifică în sensul că:

 in asociaţiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;  unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care îşi găsesc hrana în gunoaie (şobolani, ciori).

Deşi efectele asupra florei şi faunei sunt teoretic limitate iîn timp la durata exploatării depozitului, reconstrucţia ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic iniţial, evoluţia biosistemului fiind ireversibil modificată. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deşeurilor urbane facilitează inmulţirea şi diseminarea agenţilor patogeni şi a vectorilor acestora: insecte, şobolani, ciori, câini vagabonzi. Deşeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănatate datorită conţinutului lor in substanţe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuri uzate. Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate în comun cu deşeuri solide oraşeneşti. Aceasta situaţie poate genera apariţia unor amestecuri şi combinaţii inflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezenţa reziduurilor menajere uşor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe şi reduce poluarea mediului. Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile şi utile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificilă.

Problemele cu care se confruntă gestionarea deşeurilor în Romania pot fi sintetizate astfel:

depozitarea pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea finală a acestora;  depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuinţelor, a apelor de suprafaţă sau subterane, a zonelor de agrement);  depozitele de deşeuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protecţia mediului, conducând la poluarea apelor şi solului din zonele respective;  depozitele actuale de deşeuri, în special cele orăşenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplacute; nu există un control strict al calitaţii şi cantităţii de deşeuri care intra pe depozit; nu există facilităti pentru controlul biogazului produs; drumurile principale şi secundare pe care circulă utilajele de transport deşeuri nu sunt intreţinute, mijloacele de transport nu sunt spălate la iesşirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevaăzute cu imprejmuire, cu intrare corespunzătoare şi panouri de avertizare.  terenurile ocupate de depozitele de deşeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole; la ora actuala, în România, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deşeurilor menajere sau industriale;  colectarea deşeurilor menajere de la populatţe se efectuează neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potenţialului lor util (hârtie, sticlă, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerenţe conduc la concluzia că gestiunea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.

Priorităţi de mediu în aşezările urbane


Calitatea aerului


Din măsuratorile efectuate şi în baza rezultatelor obţinute şi comparate cu actele normative în vigoare, zonele urbane din ţară se pot clasifica în:

  • zone urbane cu poluare redusă cum sunt Slobozia, Alexandria, Brăila, Buzău, Tulcea, Focşani, unde valorile medii anuale se situează în jurul valorii normei sanitare sau sub aceasta valoare
  • zone urbane cu poluare medie cum sunt: Bucureşti, Galaţi, Reşiţa, Tg. Jiu, Turnu Măgurele, Timişoara, Braşov, Craiova, unde valoarea concentraţiilor medii anuale depăsesc limita numai la unii poluanţi;
  • zone urbane puternic poluate cum sunt: Zlatna, Baia Mare, Copşa Mică, Râmnicu Vâlcea, Hunedoara şi Călan unde concentraţiile medii anuale depăsesc norma sanitară la majoritatea indicatorilor.

Poluarea aerului în zonele urbane se datorează în principal activităţilor industriale, dar şi traficului urban.


Efectele traficului urban asupra calităţii aerului


In perioada martie-octombrie anul 2000, Departamentul de Cercetare al Registrului Auto Roman a desfăşurat, în cadrul unui program cunoscut şi acceptat de M.A.P.M., un număr de 29 etape de măsuratori de imisii pentru determinarea nivelurilor de concentrare în aer a poluanţilor generaţi de traficul auto.

Au fost reliefate trei grupe mari de trafic, specifice ţării noastre, cu efecte diferenţiate în planul poluării pe care o generează:

  • trafic REDUS - sub 20000 auto/24h – în zonele urbane periferice sau pe arterele de tranzit;
  • trafic MEDIU – 20000–40000 auto/24h – în zonele urbane mijlocii;
  • trafic RIDICAT – peste 40000auto/24h – în zonele urbane centrale.

Comparativ cu anul trecut, în principalele puncte de control din capitală s-au înregistrat creşteri semnificative (în medie cu 6,2%) ale traficului zilnic, ele reflectând rata medie a creşterilor anuale ale parcului de autovehicule în circulaţie (7,2%). Aceste creşteri presupun cresteri corespunzatoare ale nivelului de poluare înregistrat prin monitorizare.

In planul organizării traficului, s-au remarcat următoarele deficienţe:

  • o temporizare neconcordantă cu traficul a sistemului de semaforizare utilizat (atât în capitală cât şi în alte orase din ţară);
  • prezenţa în trafic a autovehiculelor grele sau includerea în trafic a unor mijloace de transport cu tractiune electrică si mobilitate limitată;
  • prezenţa traversărilor pietonale “la nivel” pe unele artere magistrale, dublată de impunerea unei temporizări exagerate în funcţionarea sistemului de semaforizare.
  • din totalul celor 26 etape de măsuratori desfăşurate în mediul urban s-au înregistrat depăşiri ale limitelor admise prin reglementări (CMA) dupa cum urmează:
    • pentru CMA/24h – în 17 cazuri (65,4%)
    • pentru CMA/1/2h – în 15 dintre cazuri (57,7%)

Cel mai reprezentativ poluant generat de traficul auto este monoxidul de carbon (CO), determinarea lui fiind suficientă pentru definirea gradului general de poluare chimică a aerului.


Masurătorile de monoxid de carbon efectuate de Registrul Auto Roman, arată:

  • existenţa unei legături de condiţionare directă î raport cu debitele orare de trafic şi cu valorile medii ale emisiei ce caracterizează structura parcului auto în circulaţie;
  • în zonele urbane se pot înregistra fluctuaţii ale valorilor de imisii pentru CO independent de fluctuaţiile debitului total de trafic, ca efect al interventiei unor factori “colaterali” (organizare, fluentă, structura de trafic,factori de emisie, factori micrometeorologici locali, modificări ale arhitecturii stradale, etc);
  • necesitatea asigurării monitorizarii sezoniere sau instalarea “avertizoarelor” pentru semnalarea operativă a depăşirii limitelor admise;
  • factorii cu atribuţii executive ale municipalităţilor trebuie să-şi asume responsabilitatea aplicarii în viitor a programelor de măsuri pentru limitarea efectelor negative datorate poluării chimice a aerului în punctele considerate critice.

Utilitatea în plan social a acţiunii de monitorizare a calitătii aerului în mediul urban, iniţiate de către IPM – Bucureşti şi continuate în ultimul timp de către RAR, multitudinea factorilor implicaţi, necesitatea intreprinderii urgente a unor acţiuni corective pentru depăşirea situaţiilor critice în derularea traficului urban, pentru asigurarea unei protecţii corespunzatoare a sănătaţii populaţiei şi pentru o reconsiderare pe baze reale a posibilului impact produs de automobil asupra mediului citadin, motivează urmatoarele propuneri:

  1. continuarea monitorizării imisiilor în proximitatea arterelor de trafic rutier, atât în capitală căt şi în ţară, la o scară extinsă, astfel încât rezultatele să poată fi cât mai reprezentative din punct de vedere statistic;
  2. sensibilizarea mass-media în legătură cu cerinţa informării periodice a populaţiei cu privire la riscurile poluării urbane cu monoxid de carbon;
  3. iniţierea executării în comun a unor măsurători complexe de poluare (pentru toate categoriile de poluanţi) în colaborare cu Inspectoratele de Protecţie a Mediului (acolo unde există tehnica corespunzatoare);
  4. extinderea sistemului informational existent şi perfecţionarea acestuia în sensul prelucrării automate a rezultatelor.


"Nu poţi forţa o plantă să crească încercând să o tragi de frunze Ceea ce poţi face este să creezi mediul propice în care poate prospera."

Apa

  • O familie obişnuită poate economisi până la 68 000 litri de apă pe an închizând robinetul în timpul spălarii vaselor, spălatului pe dinţi sau spălării maşinii
  • Un recipient de dimensiunea unei cărămizi, pus în rezervorul vasului de toaletă reduce consumul de apă cu 15-40 %, circa doi litri la o folosire
  • Făcutul de duş în loc de baie într-o săptămână ar economisi atâta apă cât să ajungă pt 1000 de ceşti de cafea.
  • O stropitoare de grădină foloseşte de două ori mai multă apă într-o oră decât o familie de 4 persoane într-o zi.
  • Mai puţin de 2% din rezerva de apă de pe glob este de apă dulce.
  • Spălarea vaselor manual necesită cu 37% mai puţină apă decât cu maşina de spălat vase.
  • Un robinet defect (din care curge o picătură de apă pe secundă) pierde 25 litri de apă pe zi, lucru ce nu numai că risipeşte apă, dar şi energia folosită pt a face acea cantitate de apă potabilă.
  • Două bidoane de 2 litri umplute cu apă puse în rezervorul vasului de toaletă reduc consumul de apă cu 20%
  • Transportul
  • O maşină obişnuită produce într-un an 3 tone de dioxid de carbon care se evaporă în atmosferă.
  • în trafic greoi, nivelul de poluare este de 2-3 ori mai mare înăuntrul maşinii decât afară.
  • în Londra circulă 40 000 de maşini pe oră pe străzi în timpul zilei.
  • Deşeurile
  • cutie de aluminiu dispare natural în 100 de ani;
  • Cojile de banane şi cotoarele de mere dispar în 2 ani;
  • Mucurile de ţigară dispar în 2 ani şi conţin chimicale periculoase;
  • Pungile de plastic dispar în aproape 30 de ani;
  • Sticlele de plastic nu se biodegradează complet niciodata; se descompun în granule care sunt mâncate de diverse vieţuitoare ca peşti, păsări sau viermi, şi rămân în stomacul lor pâna mor.
  • Gunoaiele de pe plajă ca ace, cioburi sau deşeuri toxice pot fi periculoase pt oameni şi animale.
  • Sondajele arată că gunoaiele lăsate de turişti pe plajă s-au mărit cu 99% faţă de anul 1994
  • în Marea Britanie, într-o acţiune de curaţare a plajelor în 2003 s-au adunat peste 17 000 de mucuri de ţigară.
  • Se estimează ca 4,5 trilioane de mucuri de ăigară apar în mediu înconjurător în fiecare an.
  • O tonă de chips-uri din cartofi alcătuieste 12 000 de pungi de chips-uri, ceea ce inseamna 12 000 de pungi goale de aruncat la gunoi.

Energia electrică

  • Energia economisită dintr-o singură sticlă reciclată ar putea alimenta un tv timp de 20 de minute sau un bec timp de 4 ore.
  • Fiecare sticlă de 1,5l de coca-cola reciclată economiseşte destulă energie pt a alimenta un bec de 60 de watti timp de 6 ore.
  • Dacă o familie obişnuită ar recicla toate recipientele din sticlă folosite timp de un an, energia economisită ar putea alimenta tv-ul lor cca 100 de ore.
  • Un monitor de PC lăsat aprins toata noaptea foloseşte destulă energie electrică pt a imprima cu laser 800 de pagini A4.
  • Un bec care economiseşte curent electric reduce consumul de electricitate cu 80% faţă de un bec normal.
  • Producerea de oţel din materiale reciclate economiseşte 75% din energia folosită în producerea de oţel din materii prime
  • 25% din populaţie foloseşte 80% din energia electrică disponibilă.
  • Producerea de cutii din aluminiu din materii prime necesită cu 20% mai multă energie decât producerea aceloraşi cutii prin reciclare.
  • TV-ul, imprimanta, computer-ul, sau orice alt aparat electric lăsat pe stand-by consumă 40-70% din energia consumată când e aprins. Asta înseamnă o cheltuială în plus pt consumator şi în acelaşi timp o Cantitate de energie risipită prin producerea căreia se creeaza emisii de dioxid de carbon, dăunător stratului de ozon.
  • Casele izolate termic necesită mai puţină cădurăpe timp de iarnă astfel at peretii neizolaţi fac să se piardă 35% din căldură, în timp ce alţi 25% se pierd din cauza unui acoperiş neizolat.
  • Reducerea temperaturii cu doar un grad C poate micşora factura la căldura cu 10%.
  • 50% din energia folosită de încărcătoarele de telefoane mobile este risipită prin lăsarea încărcătorului în riză fără ca telefonul sa fie conectat la el.
  • Cuptoarele cu microunde sunt un mod rapid şi simplu de gătit, folosind cu 70-90% mai puţină energie decât cuptoarele electrice.
  • O maşină de spălat reduce consumul de electricitate cu o treime dacă spală la 40 de grade în loc de 60 de grade.
  • La reciclarea hârtiei se foloseşte mai puţină energie şi apă decât la fabricarea hârtiei din arbori.
Minimalizarea cantitaţii de deşeuri

  • Hârtia este reciclabilă, dar un funcţionar obişnuit aruncă la gunoi 55-70 de kg de hârtie pe an.
  • Americanii folosesc cca 4 milioane de tone de hârtie la birouri pe an, destulă cât să se construiască un zid de hârtie înalt de 4 metri de la New York până în California.
  • 25% din ce aruncăm fiecare este hârtie sau carton.
  • Cutiile şi foliile de aluminiu reprezintă cam 2% din deşeurile domestice ca volum, dar aproape 25% din deşeurile reciclabile.
  • Gunoiul dăunează vieţii sălbatice şi calităţii estetice a mediului.
  • In perioada de 30 de luni în care un copil poartă scutece, se folosesc 4500 de scutece de unică folosinţă sau 48 refolosibile.
  • Este nevoie de 200 de ani pt un scutec de unică folosinţă să se descompună.
  • In Marea Britanie se produc 15 milioane de sticle de plastic în fiecare zi; In 2003 doar 3% se reciclau
  • 35-40% din deşeurile domestice provin din primele 5 lanţuri de supermarketuri
  • Plasticul reprezintă 11% din totalul deşeurilor domestice.Cantitatea de deşeuri produsă într-o zi în Marea Britanie este suficientă pentru a umple Trafalgar Square.
  • Peste 20000 tone de gunoi sunt aruncate anual în Marea Nordului. 70% se depun pe fund
  • O tonă de plastic inseamnă 20000 de sticle de 2 litri sau 120000 de pungi
  • Reciclând 1 kg de aluminiu se salvează 8 kg de bauxită , 4 kg de chimicale şi 14 kwh de electricitate
  • 200 de borcane de sticlă sunt aruncate în fiecare secundă în Marea Britanie
  • Folia de aluminiu reciclată este folosită pentru a face componente pentru maşini noi
  • 3500 coşuri de gunoi sunt aruncate în fiecare minut în Europa.
  • Daca aţi aduna tot gunoiul pe care îl produceţi într-un an , ar cântări de 10 ori mai mult decât dvs.
  • 3 din 4 conserve pe care le găsim la supermarket sunt făcute din oţel.
  • Conservele din oţel mai sunt numite şi tinichele pentru sunt captuşite cu un strat fin de tinichea, un alt metal
  • Anumite telefoane mobile şi accesoriile lor conţin unele dintre cele mai periculoase substanţe cunoscute de om
  • Este nevoie de 1,5 litri de ulei pentru a face un cartuş de imprimantă.
  • Aproximativ 17 milioane cartuşe laser de imprimantă au fost reciclate în Europa în 2002, însemnând 6 milioane de litri de ulei virgin salvat, suficient pentru a umple 3 bazine olimpice.
  • Cerneala de imprimantă costă mai mult decât combustibilul pentru navele spaţiale sau şampania veche.
  • Aproximativ 1,3 milioane cartuşe sunt fabricate în Europa în fiecare lună. Acestea puse cap la cap se întind de până la 5 ori distanţă de la la cea mai mare adâncime a oceanului până la suprafaţa şi înapoi.
  • Apriximativ 450 milioane de telefoane mobile au fost cumpărate în întreaga lume anul trecut.

Ploaia acidă:

  • Aciditatea ploilor se masoară în ph, iar o ploaie obişnuită are un ph de aprox. 5,6. Dacă nivelul de ph scade sub 5,3 este considerată ploaie acidă.
  • Din cauza ploilor acide, lacurile nu mai pot susţine viaţa – formele de viaţă microscopice mor pt că nu pot suporta aciditatea ridicată, distrugandu-se astfel sursa de hrană a vietăţilor mai mari, murind şi ele la rândul lor.
  • Ploile acide pot distruge de asemenea vegetaţia terestră, şi se consideră ca sunt cauza distrugerii pădurilor de arţar din estul Canadei. Acidul poate dizolva clădiri din piatră şi coroda metalul. Se crede că ploile acide cauzează deficienţe respiratorii.
  • Cele două componente principale ale ploilor acide sunt acidul sulfuric şi acidul nitric.. Sursa acestor ploi sunt centralele care folosesc cărbuni, combinatele siderurgice, gazele de eşapament. Putem diminua această poluare prin refolosire, reciclare şi reducere a consumului.
  • Produsele făcute din materii prime pot cauza ploi de zece ori mai acide decât cele făcute din materiale reciclate.

Stiati că…?

  • Tot ce este spălat de ploi se scurge direct in ocean (gunoi, resturi, ulei folosit, scurgeri din canalizare, chimicale toxice, pesticide, etc.)
  • Un sfert de litru de ulei de motor contaminează 100 000 litri de apă.
  • Apa provenită din ploile urbane este una dintre primele trei surse de poluare ale râurilor şi ale lacurilor, oceanelor şi estuarelor.
  • Aprox. 3,5 tone de petrol intră în oceanele lumii în fiecare an.
  • In Statele Unite deşeurile din canalizări şi gunoiul vărsat în ape este de 24 trilioane litri pe an.
  • Peste 60% din recifurile de corali din lume sunt ameninţate de poluare, sedimentare şi comercializare exagerată
  • 14 milioane tone de gunoi sunt aruncate în oceanele lumii în fiecare an, majoritatea în emisfera nordică

Ce putem face?

1. Ajutaţi-vă singuri:
Măturaţi-vă aleile şi trotuarele. Puneţi gunoiul la coş, nu pe jos.
2. Fiţi conştienţi de consecinţe:
Cu cât folosiţi mai puţine erbicide şi pesticide cu atât mai curată va fi apa în care veţi înota în vacanţe.
3. Plantaţi, nu pavaţi:
Lăsaţi scurgerile de apă să intre în pământ. Va arata mai bine şi va produce oxigen.
4. Adunaţi de pe jos mizeria pe care o lasă animalul dvs de casă:
Daca nu vreţi să înotaţi în mizeriile pe care le lasă animalele pe jos când sunt scoase la plimbare, asiguraţi-vă că şi dvs şi vecinii strângeţi mizeriile lăsate.
5. Reparaţi scurgerile de la maşini:
Pe plaje intră mai mult ulei din scurgerile de la maşini, decât din scurgerile provenite de la vasele petroliere. Dacă maşina dvs are scurgeri de ulei, acesta îşi va găsi cu siguranţă drumul spre mare.
6. Nu fiţi o pacoste:
Economisiţi apa cât de mult puteţi. Reparaţi orice scurgere.
7. Minimalizaţi pierderile de apă:
Udaţi gazonul dimineaţa sau seara. Udaţi-l mai bine, nu mai des, iar plantele vor fi mai fericite.
8. Nu folosiţi materiale toxice:
Oţetul sau praful de copt curătă foarte bine. Cumpăraţi produse eco-sensibile care sunt acum disponibile şi pe piaţă.
9. Totul este bine când se termină cu bine:
Reciclaţi uleiul de la maşina într-un service. Nu îl aruncaţi la întâmplare.
10. A recicla o singură dată nu este suficient:
Reciclaţi materialele refolosibile.
11. Fiţi conştienţi de scurgerile care rezultă în urma furtunilor:
Gunoiul şi materialele toxice care sunt aruncate pe stradă, se îndreaptă direct spre plaje. Dacă reducem cantitaţile de mizerie care se scurg o dată cu apa de ploaie, apele noastre vor fi mai protejate.
12. Oamenii cauzează poluarea, tot oamenii o pot şi opri:
Data viitoare când vedeţi gunoi pe jos, ridicaţi-l.
13. Alăturaţi-vă unui grup local, implicaţi-vă:
Dacă dvs nu faceţi parte din soluţie, atunci faceţi parte din problemă. Verificaţi realitaţile, datele şi votaţi. O voce în plus face diferenţa.
14. Indreptaţi-vă greşelile:
Duceţi reziduurile periculoase într-un centru de colectare cu un program special pentru astfel de materiale.
15. Conştientizaţi,verificaţi, păstraţi:
Reciclaţi materialele ce se pot refolosi. Puneţi gunoaiele în coşuri bine închise pt a preveni răsturnarea şi imprăştierea lor de către animalele domestice.
16. Nu udaţi aleea:
Oricum nu creşte. Si toata apa se scurge în mare.
17. Vorbiţi despre asta oriunde aveţi ocazia:
Pentru ca mulţi oameni nu realizează cum “contribuie” la sursa de poluare, impraştiaţi vorba şi implicaţi mai multă lume din jurul vostru.
18. Nu aruncaţi mucurile de ţigară pe jos:
Plaja nu este scrumiera dvs.

PRODUCEREA DE DESEURI INDUSTRIALE


Din cele 77 milioane tone de deşeuri solide generate în cursul anului 1999, circa 69 milioane tone au fost deşeuri industriale (inclusiv steril minier). Cantitatea de steril minier a fost de 36 milioane tone (circa 52%), iar cantitatea de alte deşeuri industriale a fost de 33 milioane tone.

Cantităţile de deşeuri industriale au variat de la an la an; în 1995 s-a înregistrat cea mai mare cantitate (353 milioane tone) datorită generării unei mari cantităţi de steril – 288 milioane tone; cea mai scăzută cantitate a fost înregistrată în 1999 (69 milioane tone), datorită reducerii drastice a activităţilor miniere, dar şi a activităţilor din metalurgie şi producerea de energie.

Cantitatea globală de deşeuri industriale, altele decât sterilul minier, a scăzut an de an; dacă în 1992 se produceau 111 milioane tone, în 1996 - doar 47,1 milioane tone, iar în anul 1997 - 39,2 milioane tone deşeuri industriale;

Faţă de 1997, cantitatea de deşeuri industriale a scăzut cu 1,5 milioane tone în 1998, iar cea de steril minier a scăzut cu 5,8 milioane tone;

Cantitatea de steril minier a avut o evoluţie fluctuantă în decursul anilor, în funcţie de natura activităţilor extractive; ca tendinţa generală se poate afirma ca şi cantitatea de steril a înregistrat o scădere continuă.

Judeţele care au generat cantităţi mari de deşeuri industriale în 1999 au fost Valcea, Mehedinţi şi Hunedoara, în care exploatările miniere mai constituie încă una din activităţile industriale de bază. Alte judeţe mari producatoare de deşeuri sunt Alba, Prahova Bacău, Sălaj, Covasna, Galaţi, în care generarea de deşeuri este influenţată de deşeurile provenite din activitătile de tratare a minereurilor, de producere a energiei pe bază de combustibili fosili, din metalurgie sau prelucrarea ţiţeiului.

Unele judeţe, cum ar fi Giurgiu, Botoşani, Vaslui, Brăla, Călăraşi, Vrancea au raportat cantităţi mici de deşeuri industriale produse şi gospodărite. Cantităţile mici se datorează fie restrângerii activităţilor industriale din aceste zone, fie faptului ca aceste judeţe sunt mai puţin industrializate.

Principalele categorii de deşeuri industriale generate în 1999 sunt (figura 7.1)

  • steril minier 36,0 milioane tone
  • cenuşa si zgura de termocentrală 6,4 milioane tone
  • deşeuri metalurgice 2,6 milioane tone
  • nămoluri reziduale 2,5 milioane tone
  • deşeuri chimice 2,2 milioane tone
  • deşeuri feroase 1,9 milioane tone
deşeuri din construcţii 3,0 milioane tone.

Activităţile economice mari generatoare de deşeuri sunt următoarele:

  • industria extractivă 48,0 milioane tone
  • producerea energiei 8,1 milioane tone
  • metalurgie 3,6 milioane tone
  • rafinarea ţiţeiului 2,2 milioane tone
  • industria chimică 2,1 milioane tone
  • industria de maşini,produse metalice 1,4 milioane tone
  • agricultură, zootehnie 1,2 milioane tone
  • industria alimentară 0,9milioane tone.

O categorie aparte de deşeuri industriale este reprezentată de deşeurile periculoase.

In 1999, în România, au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase, din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deşeuri. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generată de peste 2,2 milioane tone de deşeuri, ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 1999, inclusiv sterilul minier sau 6,5% - dacă se exclude sterilul.

Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea, Prahova, Alba, Dolj, Bacău, Constanţa, Olt. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică), de la rafinarea petrolului şi din procesele termice.

Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 1999 au fost:

  • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice)
  • fosfogips
  • deşeuri petroliere
  • zguri din metalurgia neferoas (a plumbului)
  • reziduuri halogenate din chimia organică
  • namoluri cianurate cu metale grele
  • baterii uzate cu plumb
  • deşeuri de la epurarea gazelor


amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate


Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat, aşa cum era de aşteptat, în cadrul industriei chimice – predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba, Dolj si Vâlcea) şi fosfogips (judeţul Bacău).

Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităţi mari de deşeuri periculoase, cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş).

In cadrul industriei de prelucrare a ţiţeiului, deşeurile periculoase (nămoluri din rezervoarele de petrol) s-au produs mai ales în judeţele Constanţa, Olt şi Bacău.

Industria de echipamente electrice şi optice a produs în special nămoluri cu crom, nămoluri cianurate şi uleiuri uzate neclorurate.

In 1999 industria mijloacelor de transport (judeţele Argeş, Dolj, Constanţa) a generat deşeuri periculoase ca uleiuri uzate, emulsii, hidroxizi, solvenţi etc.