Priorităţi de mediu în aşezările urbane

Calitatea aerului

Din măsuratorile efectuate şi în baza rezultatelor obţinute şi comparate cu actele normative în vigoare, zonele urbane din ţară se pot clasifica în:

• zone urbane cu poluare redusă cum sunt Slobozia, Alexandria, Brăila, Buzău, Tulcea, Focşani, unde valorile medii anuale se situează în jurul valorii normei sanitare sau sub aceasta valoare
• zone urbane cu poluare medie cum sunt: Bucureşti, Galaţi, Reşiţa, Tg. Jiu, Turnu Măgurele, Timişoara, Braşov, Craiova, unde valoarea concentraţiilor medii anuale depăsesc limita numai la unii poluanţi;
• zone urbane puternic poluate cum sunt: Zlatna, Baia Mare, Copşa Mică, Râmnicu Vâlcea, Hunedoara şi Călan unde concentraţiile medii anuale depăsesc norma sanitară la majoritatea indicatorilor.
  

Poluarea aerului în zonele urbane se datorează în principal activităţilor industriale, dar şi traficului urban.

Efectele traficului urban asupra calităţii aerului

In perioada martie-octombrie anul 2000, Departamentul de Cercetare al Registrului Auto Roman a desfăşurat, în cadrul unui program cunoscut şi acceptat de M.A.P.M., un număr de 29 etape de măsuratori de imisii pentru determinarea nivelurilor de concentrare în aer a poluanţilor generaţi de traficul auto.

Au fost reliefate trei grupe mari de trafic, specifice ţării noastre, cu efecte diferenţiate în planul poluării pe care o generează:

• trafic REDUS - sub 20000 auto/24h – în zonele urbane periferice sau pe arterele de tranzit;
• trafic MEDIU – 20000–40000 auto/24h – în zonele urbane mijlocii;
• trafic RIDICAT – peste 40000auto/24h – în zonele urbane centrale.

Comparativ cu anul trecut, în principalele puncte de control din capitală s-au înregistrat creşteri semnificative (în medie cu 6,2%) ale traficului zilnic, ele reflectând rata medie a creşterilor anuale ale parcului de autovehicule în circulaţie (7,2%). Aceste creşteri presupun cresteri corespunzatoare ale nivelului de poluare înregistrat prin monitorizare.

In planul organizării traficului, s-au remarcat următoarele deficienţe:

• o temporizare neconcordantă cu traficul a sistemului de semaforizare utilizat (atât în capitală cât şi în alte orase din ţară);
• prezenţa în trafic a autovehiculelor grele sau includerea în trafic a unor mijloace de transport cu tractiune electrică si mobilitate limitată;
• prezenţa traversărilor pietonale “la nivel” pe unele artere magistrale, dublată de impunerea unei temporizări exagerate în funcţionarea sistemului de semaforizare.
• din totalul celor 26 etape de măsuratori desfăşurate în mediul urban s-au înregistrat depăşiri ale limitelor admise prin reglementări (CMA) dupa cum urmează:
• pentru CMA/24h – în 17 cazuri (65,4%)
• pentru CMA/1/2h – în 15 dintre cazuri (57,7%)

Cel mai reprezentativ poluant generat de traficul auto este monoxidul de carbon (CO), determinarea lui fiind suficientă pentru definirea gradului general de poluare chimică a aerului.

Masurătorile de monoxid de carbon efectuate de Registrul Auto Roman, arată:

• existenţa unei legături de condiţionare directă î raport cu debitele orare de trafic şi cu valorile medii ale emisiei ce caracterizează structura parcului auto în circulaţie;
• în zonele urbane se pot înregistra fluctuaţii ale valorilor de imisii pentru CO independent de fluctuaţiile debitului total de trafic, ca efect al interventiei unor factori “colaterali” (organizare, fluentă, structura de trafic,factori de emisie, factori micrometeorologici locali, modificări ale arhitecturii stradale, etc);
• necesitatea asigurării monitorizarii sezoniere sau instalarea “avertizoarelor” pentru semnalarea operativă a depăşirii limitelor admise;
• factorii cu atribuţii executive ale municipalităţilor trebuie să-şi asume responsabilitatea aplicarii în viitor a programelor de măsuri pentru limitarea efectelor negative datorate poluării chimice a aerului în punctele considerate critice.

Utilitatea în plan social a acţiunii de monitorizare a calitătii aerului în mediul urban, iniţiate de către IPM – Bucureşti şi continuate în ultimul timp de către RAR, multitudinea factorilor implicaţi, necesitatea intreprinderii urgente a unor acţiuni corective pentru depăşirea situaţiilor critice în derularea traficului urban, pentru asigurarea unei protecţii corespunzatoare a sănătaţii populaţiei şi pentru o reconsiderare pe baze reale a posibilului impact produs de automobil asupra mediului citadin, motivează urmatoarele propuneri:

1. continuarea monitorizării imisiilor în proximitatea arterelor de trafic rutier, atât în capitală căt şi în ţară, la o scară extinsă, astfel încât rezultatele să poată fi cât mai reprezentative din punct de vedere statistic;
2. sensibilizarea mass-media în legătură cu cerinţa informării periodice a populaţiei cu privire la riscurile poluării urbane cu monoxid de carbon;
3. iniţierea executării în comun a unor măsurători complexe de poluare (pentru toate categoriile de poluanţi) în colaborare cu Inspectoratele de Protecţie a Mediului (acolo unde există tehnica corespunzatoare);
4. extinderea sistemului informational existent şi perfecţionarea acestuia în sensul prelucrării automate a rezultatelor.